Tuturor ne place arta, fie ca este vorba de arta cinrmatografica, arta culinara, sau arta dansului. Astfel la fel ca in bancul cu arta pura si arta naiva ( pe care o sa vi-l spun cu alta ocazie, oricum este vorba de un copil de cinci ani care spune cu L ) fiecare a vrut sa isi exprime calitatile artistice in diferite moduri. Si asa s-au infiintat muzeele de arta, unul de acest fel se afla si in constanta care detine o multime de opere de patrimoniu ale multor pictori celebri cum ar fi Grigorescu, Tuculescu, Darascu si alti Escu. In naivitatea mea tin sa cred ca toti dintre voi cititorii stiti unde este muzeul de arta, pentru cine nu stie E ĂLA DĂ LĂNGĂ FRATELLI.  Fara a mai lungi macaroana intram in miezul problemei.  
          Vinerea aceasta a avut loc o expozitie a pictorului Sorin Adam la Muzeul de Arta unde s-au putut vedea niste tablouri fascinante pline de culoare reprezentand peisaje din Balcic ( ala de unde cumparam noi rahat ieftin ). Nu a lipsit un istovitor discurs dat de Onor. Directiune care ne-a dat reset la windows vorbind intr-un mod cult si la obiect despre regiunea Bretagne, Franta. Calitatile geografice ale Onor. Directiuni au fost etalate intr-un discurs foarte foarte scuuuuuuuuuurt. Dar lucrarile sunt deosebite si trebuie vazute, si pentru ca trebuie sa-mi exprim parerea despre arta, spun asa : Culorile tablourilor te fascineaza si iti creaza un feeling nemaipomenit. Totusi cele cateva nuduri expuse erau prea imbracate, desi te faceau sa le iei cu tine acasa parca lipsea de acolo ceva ce este absolut necesar, cred ca o floare(a tigancii).  
           Una peste alta, protocolul de la final a fost delicios, s-a servit un fel de foetaj dulce-sarat care era penetrat de un carnacior subtire si suculent. Vinul a fost si el nelipsit si in pantecele noastre si-a activat calitatile sale miraculoase. Va dati seama? Dupa niste vin, multe forme si culori in minte si dupa discursul Onor. Directiuni cum am ajuns eu acasa? Se uita lumea la mine ca mergeam in slow motion, leganat ca rata si avand in minte piesa "i'm coming home". Rauri de cruci facute de batrane pe toata strada, zeci de caini ma latrau mai ceva ca pe conationalii nostri cu dublu R ( ca daca zic tigani ii discriminez ), dar asa cum un bun prieten spunea "Motto-ul meu in viata e scris pe o sticla de whiskey : Keep Walking" asa am continuat si eu sa merg spre casa cu pasul leganat la fel ca Elton John dupa noaptea nuntii. Sper ca Onor. Directiune este multumita.

        Astfel eu apreciez arta, si sper sa o apreciati si voi mergand sa vedeti expozitia. Din pacate vinul s-a terminat :(. Keep Reeding Urban.